Vremea noastră

Țintesc adânc prin vremuri
Săgeți crude de gândire,
La Cel care pe neamuri
Le cheamă azi la mântuire.

Din bezna rece a nemuririi
Aş vrea să gust un strop,
Ca un Prometeu al iubirii,
Timpurile să dezgrop.

Umplutu-mi-am cămara vieţii
Cu tinereţea trecătoare,
Străin de basmul bătrâneţii
Când i-am trecut peste hotare.

Neagră și rece-i depărtarea
De ţara mumă şi de neam,
Buze fierbinţi e sărutarea
Pâinii, cu care mă hrăneam.

Înecat în focul vremurilor,
Sorb ape clocotinde de trecut,
Epigon în slujba timpurilor
Cu care-ades m-am petrecut.

Armura vremii ce mă îmbracă 
Se deșiră-n goana timpului,
Urezeala-i ca de promoroacă
Anunță spinii sfârșitului.

Din obrăznicia lumii
Ce azi cu sârg o suportăm,
Se cârpește pânza vremii,
Ruptă de timpul ce-l deșertăm.

Și astfel omătuit-a vremea
Haina mea de moş pribeag,
Cu ghiocei la tâmple, culmea
Tot vremea mă dă-n vileag.

Dan Bârsan
Mississauga July 2018 – în Mississauga, Ontario.

Print Friendly