Aceasta este o variantă a mioriței intitulată „Strinu” și este culeasă de Cristea Sandu Timoc tocmai de pe valea Timocului din Banatul Sârbesc. În această variantă sunt menționați caii bârsani pe care-i deține Strinu. Imaginile sunt culese din zona Sibiului posibil din zona răsinarilor. Interesantă asemănare cu junii călări ai Brașovului și ai Sibienilor unde tradiția este legată indisolubil și de comerțul practicat de locuitorii zonei din cele mai vechi timpuri pe lângă tradiționalul oierit. Lectură plăcută.
Strinu
Doboară, coboară,
Oi din deal în vale,
Nouă ciobănei,
C-o turmă de oi,
Cu nişte cîini răi.
Ai nouă ciobani,
Feciori de mocani,
Şi cu strinu zece,
Care-i şi întrece.
Ei toți coborînd
Pe-ale livezi verzi,
Pe-ale ape reci,
Colea-n vale,-n reci.
Ciobani cum mergea,
Ei cum se vorbea,
Pe strinu-l duşmănea,
Că are strinu, are
Capre mai lăptoase
Şi oi mai lânoase:
Caii bîrsănei
Şi cîinii mai răi.
Şi are strinu, are,
Cea lui miorică,
Mai bună sorică.
La bot e modură,
Cu corniţă-n gură,
Cu lîni poleite,
Unghiile cănite.
Ciobani se vorbea
Pe strinu să-l omoare
Pe joi dimineaţă,
Cam la prînzul-al mare.
Ori-n-amneaz de sară,
La chindiu mare,
Colea-n vale,-n reci,
Intr-ale ape reci,
Acela vrînceanu,
Cîinile, duşmanu,
Cu baciu ciobanu,
Gruia căpitanu,
Turcul Năzăreanu
Cu-acela olteanu,
Şi cu moldoveanu.
Şi mi se vorbiră
Pe strin să-l omoare,
Turma să o-mpartă,
Nouă părţi s-o facă.
Pe-a lui miorică,
Cea bună sorică,
Ciobanii s-o facă
Săcăgiu de apă :
Ea le-o căra
Berea şi mîncarea ! …
A lui miorică,
Strinu cînd venea,
Turmele pornea
De mi le păştea,
Pe urmă uidea,
Şchioapă se făcea
Şi tot îmi zbiera.
Strinu sta grăia:
- A mea miorică,
Mai bună sorică,
Pe urmă-ai uidit,
Şchioapă te-ai făcut’
De trei zile-ncoace
Gurița nu-ți tace.
Să dea Dumnezeu,
Turcii să te fure :
Lupii te mănînce,
Mai bine n-aş zice!
D-a lui miorică
Din gură grăia: - Stăpîne, stăpîne,
Baş stăpîn ca tine
Nu se află-o lume!
Ia nu te grăbea,
Nu mă blăstăma: ·
De trei zile-ncoace,
Guriţa nu-mi tace :
La urmă-am uidit,
Şchioapă m-am făcut.
Eu am auzit
Ciobanii vorbind
Şi făgăduind
Pe tin’ să te omoare
Mîine-n prînzul mare,
Ori-n-amneaz de sară,
La chindia mare,
C-un pistolaş mic,
Mic şi ruginit,
De trei ai umplut
Cu aur şi argint,
De tine gătit…
Eu am auzit
Ciobanii vorbind,
Iată că ţi-am spus
Că limba mi-a negrit,
Pe tine căutînd.
Strinu de-auzea,
Tăbăra plîngea,
Din gură-i spunea: - A mea miorică.
Cea bună sorică,
Pe mine m-o omora.
Colea-n vale,-n reci,
Într-ale ape reci:
Tu te-oi înfurişa,
Din turme-oi ieşea,
Chiar şi mi-oi pleca,
Pe Dunăre in jos,
La Craiova mică,
L-a mea muichiliţă.
Să-i spui muichii mele
Că m-am însurat,
Şi mireasă-am luat
Pistolaşu-al mic,
Mic şi ruginit,
De trei ai umplut
Cu-aur şi argint,
Nunta mi-am făcut !…
Lăutari am avut,
Păsări, lăutari,
Preoţi, munţii-ai mari;
Soarele şi luna
Mi-au ţinut cununa!
Să-i spui muichii mele,
Pe mine m-o lua,
Şi m-o aducea
La tîrla bătrînă;
În adăpost de vînt
Să-mi facă mormînt.
Chiar cînd m-o-ngropa,
La cap mi-o punea
Fluieraş de os,
Să cînte milos!
La brîu mi-o punea
Fluierel de corn,
Să cînte de dor !
Iară la picioare,
Fluierel de salcă,
Inimioara-i sacă !
Să-i spui muichii mele,
Sapa că mi-o lua,
Cu ea o săpa:
În tîrlă bătrînă,
Este-o stomă plină,
Banii de pe lînă :
Şi-n tîrla la miei
Mi-este un ulei,
Banii de pe miei:
In obor la proptiţă
Este o stomniţă
Plină cu leiţă,
Banii de pe miţă.
Ciobanii mergînd,
Şi ei coborînd
Colea,-n vale,-n reci,
Într-ale ape reci :
El îmi fluiera,
Oile apă bea.
Da’ cela vrînceanu,
Cîinele, duşmanu,
Pistolaş trăgea,
În strinu-ndrepta,
O dată pocnea,
Pe strinu lovea
În capul pieptului,
La casa sufletului !…
Strinu, zo,-mi cădea,
Colea-n vale,-n reci,
Pe-ale livezi verzi …
Ciobani alerga,
Turma i-o împărţea.
A lui miorică,
Mai buni sorică,
Ea se furişa,
Din turme ieşea,
Ş-apoi, zo, fugea,
Pe Dunăre jos,
La Craiova mică,
La-a lui muichiliţă.
Ea cum ajungea,
La uşe zbiera:
A lui strinu mumă,
Cum ieşia-ntr-o fugă!
Miorica lui
Zise mumii lui : - Cea mumă bătrînă,
Lu strinu eşti mumă!
Aide să mergem,
Strinu s-a-nsurat,
Mireasă şi-a luat
Pistolaşu-al mic,
Mic şi ruginit,
De trei ai umplut
Cu-aur şi argint,
Nuntă şi-a făcut…
Lăutari avut,
Păsări, lăutari,
Preoţi, munţii-ai mari :
Soarele şi luna
I-au ţinut cununa!
Baba de auzea,
La strinu-mi venea,
Pe strinu-l găsea,
Colea-o ape reci,
Pe-ale livezi verzi.
Mioara că-i spunea : - Cea maică bătrînă,
Eşti lui strinu mumă !
Strinu a porîncit,
Pe strinul să-l luăm,
Noi să-l îngropăm
La tîrșa bătrînă,
În adăpost de vînt :
La cap să-i punem
Fluierel de trestie,
Dă la lume veste !
La brîu îi punem
Fluierel de corn,
Să cînte de dor!
La picioare îi punem
Fluierel de salcă,
Inimioara-mi sacă!
Şi iar iî spunea : - Stăpînă, stăpînă,
Sapa-n mină-oi lua,
Mumă, şi-oi săpa :
În tirla bătrînă
Este o stomă plină,
Banii de pe lînă:
Şi-n toru la miei
Mi-este un ulei,
Ş-ala plin de lei,
Banii de pe miei :
În obor la proptiţă
Este o stomniţă
Plină cu leiţă,
Banii de pe miţă,
Baba de-mi săpa,
Banii-aridica,
La sud se ducea,
În judecată ii da ;
Sudu-i judeca,
Şi-i băga la puşcărie,
Îi băga pentru vecie!
Baba de colea,
Miorica-şi lua
Ş-acasă-mi venea:
Miorica, zo, prăsa,
Ş-altă turmă că făcea,
Şi intra iar la Craiova,
Jos in Ţara Românească,
Ca pentru să pomenească!
Sursa text: CRISTEA SANDU TIMOC – CÎNTECE BĂTRÎNEŞTI ŞI DOINE – EDITURA PENTRU LITERATURĂ.
Sursa imagini: http://digital-library.ulbsibiu.ro/dspace/handle/123456789/1517
Timocul sârbesc – Cântec păcurăresc din Miroci II
Comentarii recente