Când îmi apari… în păr cu flori de nalbă,
Cu zâmbetul îndurerat de teamă
Eu te privesc cu drag, frumoasă mamă
Duioasă poezie
Ușoară ca un vis ce se distramă
Cobori sfioasă în haina ta cea albă
Din gândurile mele’ți faci o salbă
Duioasă poezie
Și simt atunci cum haina mea de humă
Încet… încet alunecă pe mine,
Alunecă… și cade ca o spumă…
Mă simt ușor… curat; un vis de bine…
Și-așa ți-ascult cântarea ta cea sfântă
Și’ngân și eu ce cântecul îmi cântă…
Sonet de Zaharia Bârsan volumul Poezii
Comentarii recente