Se-ntoarce peste lume regalitatea mare!

În plină noapte-a lumii, când totul e durere
Și peste tot și toate distrugerea e-n floare
Lumina se întoarce în sate și unghere
Se-ntoarce peste lume regalitatea mare!

Căci n-a lăsat Stăpânul și Maica Sa iubită
Destinul omenirii să fie la-ntâmplare
Ci în Curbura Crestei, cum a fost prorocită
Lumina se întoarce-n regalitatea mare!

Vin mările cu sfadă în aprigă urgie
Și munții mari ne-acoperă cu înverșunare
Se clatină rău firea și-ndurerata glie
Și toate cer lumină-n regalitatea mare!

În focul neputinței cad toți ce-s la putere
Nu-i chip de ocolire, nu-i chip de amânare
Căci Leii din vechime, peste a lumii vrere
Aduc peste popoare regalitatea mare!

S-a scurs clepsidra lumii și voia împărțită
S-au stors vrerile lumii și noaptea de coșmare
Iisus și-adună frații, că-i vremea prorocită
Și leii-și fac menirea, regalitatea mare!

De-aceea este Dac-Șa cu leul în odihnă
Când pacea va cuprinde unghere și hotare
Dar pân-atuncia Leul nu poate fi în tihnă
Ci ridicând spre lume regalitatea mare!

Ioan Nicolae Mușat
Buzău, 03 August 2017
Poezie scrisă si dedicată lucrării, “Pe urmele Neamului Bârsanilor: de la Cnezii și Voievozii Bârsan la Ion Creangă !” , autor Cornel Bîrsan.

Print Friendly