Ungurilor agresivi şi iraţionali, şovini, case bântuite de stafiile unei măriri bazate pe asuprire, le aduc în faţă Dinastia Bolyai Farkas și János : „Nimeni nu iubește, nu prețuiește, nu susține mai mult ca mine națiunea română și, ca oameni, pe români îi iubesc la fel ca pe maghiari“ (János Bolyai), pe Ady Endre, prietenul lui Octavian Goga, pe Attila József, pe Béla Bartók, cel mai mare culegător de muzică tradiţională românească pe care o cunoştea în profunzime până la iubire: „Muzica poporală românească este poate cea mai minunată muzică… care, luată chiar şi în chip absolut este atât de fermecătoare, încât ar putea-o admira toţi oamenii de muzică ai Europei” (numai din Bihor a cules 371 melodii, din Maramureş 339 publicate la München, la Viena-Universal Edition publică 484 colinde), pe Miklós Barabás, pictorul clasic care îi înfăţişa pe ţăranii români evidenţiindu-le asemănarea până la identitate cu dacii străvechi, pe sculptorul Iosif Fekete, autorul Monumentului Aviatorilor din Capitală şi al Monumentului Horea, Cloşca şi Crişan din Alba Iulia.
Şi li-l mai arăt pe poetul Lászlóffy Aladár, membru al Academiei de Arte din Budapesta, al Academiei Digitalizate din Budapesta și membru corespondent al Academiei Române.
Lászlóffy Aladár mi-a fost prieten apropiat, ne citeam poeziile, ni le traduceam reciproc, colegi de generaţie militam pentru idealul şaizecist care, să nu vă şocheze cuvântul căci l-am cântărit îndelung, a fost paşoptismul secolului XX.
La întâlnirile noastre glumeam, pentru că, asemenea tuturor oamenilor inteligenţi, avea umor. În acest ton i-am scris lui Aly , aşa îi spuneam în intimitate, o poezie. El suferea de o fragilitate a oaselor şi la orice dezechilibrare îşi fractura câte o mână sau câte un picior, apărând cu ele în ghips. Astfel că poezia mea a ieşit astfel:
Prietene de vis, îmbătrânim,
Ne tot schimbăm angro şi în detalii,
Murim puţin şi iarăşi mai murim.
Şi-ţi aminteşti ce tineri eram, Aly!
Umblăm mai ţepeni, ne uităm mai fix,
Nu dăm bineţe-aproape nimănui,
Ba c-un picior, ba cu o mână-n ghips,
Te pomeneşti că devenim statui.
Miron Scorobete
Sursa: https://www.facebook.com/photo?fbid=3642372479321133&set=a.1769326646625735
Comentarii recente