Ieri, 20 martie 2020, s-a stins din viață Constantin Avramescu care peste o lună, la 30 aprilie ar fi împlinit vârsta de 90 de ani. Geolog de formație cu responsabilități la nivel administrativ, angajat după decembrie ’89 în viața politică a României, a fost deputat și susținător al asociației noastre. Cu el mai dispare un reprezentant al generației care a cunoscut direct, în copilărie și adolescență, România în « la Deuxième Belle Epoque » cum numește el perioada dintre cele două războaie mondiale în cartea sa de amintiri intitulată : « Speranțe pierdute » (București, LIMES, 2016).
C. Avramescu se naște la București, într-o familie de intelectuali cu stare materială confortabilă care a avut de suferit sub comuniști, profund atașată identității naționale, în care cariera militară a fost adesea îmbrățișată. Să-l amintesc pe colonelul Stoicescu, veteran al Războiului de independența din 1877, un unchi al tatălui său și pe frații mamei sale, cei trei colonei Săndulescu : Aurel (maior la Vânătorii de Munte participant la eliberarea Budapestei de comuniști în 1919 și comandant în al Doilea Război Mondial al unuia din cele două regimente de tancuri ale armatei române), Constantin (ulterior prefect PNT) și Ioan (ofițer de Stat Major). Urmează liceul Titu Maiorescu din București și Facultatea de Geologie a Institutului de Mine din București unde îl are profesor pe Mircea Ilie (soțul surorii mamei sale). Acesta i-a deschis gustul pentru geologie cum a făcut-o și în cazul vărului său primar academicianul Mircea Săndulescu.
Curând după decembrie ’89, se pensionează din poziția de director în Ministerul Minelor, Petrolului și Geologiei și intră în politică influențat fiind de Adrian Dimitriu (PSDR – Titel Petrescu), unchiul soției sale. Este activ în CDR și va fi deputat. După anul 2000 se înscrie la liberali. Conștient de toate dificultățile și mizeriile perioadei de tranziție încearcă să se comporte cu eleganță, ca într-o țară care n-a trecut prin comunism. L-am cunoscut bine (eram rude prin alianță, amândoi veri primari cu Mircea Săndulescu) și i-am apreciat onestitatea, inteligența, profesionalismul și realismul analizelor. Relațiile noastre erau calde chiar dacă atitudinile și luările de poziție în anumite probleme politice erau diferite. În ultimii ani a fost vicepreședinte al Jockey Clubului Român și această responsabilitate cred că îl definește. Dinu Zamfirescu scrie despre Constantin Avramescu, în prefața cărții « Speranțe pierdute » intitulată « Amintirile unui gentleman român » că el este « o combinație rară de boierie, relaxare, sobrietate și umor ».
Înmormântarea va avea loc Duminică, 22 martie, la cimitirul Bellu din București.
Rog familia să primească cele mai sincere condoleanțe.
Dumnezeu să-l odihnească în Împărăția Sa
Alexandru Herlea
Comentarii recente