Calitate nu cantitate în artă

Ioan Alexandru Brătescu Voinești
Ioan Alexandru Brătescu Voinești

Textul care urmează se referă la un interviu cu dl. Brătescu-Voinești, care a avut loc la începutul secolului XX în jurul piesei “Se face ziuă” a dlui Zaharia Bârsan. Textul apare în Gazeta Transilvaniei – Brașov Vineri 28 Martie 1914.

În lumina acestor precizări, textul capătă o importanță istorică și culturală mai mare, deoarece reflectă modul în care teatrul și cultura în general erau tratate și controlate în acel timp. De asemenea, acesta ne arată că presa acelor vremuri a fost interesată de această chestiune și că a încercat să afle adevărul despre motivul scoaterii piesei de pe afiș.

În general, acest text ne oferă o perspectivă asupra modului în care cultura și artele erau tratate în trecut și poate fi de interes pentru istorici și cercetători în domeniul culturii și al teatrului.

Citatul extras din Gazeta Transilvaniei

Piesa d-lui Z. Bârsan.

Un interview cu dl. Brătescu-Voinești.

În urma svonului ce s’a lățit în jurul luării de pe afiș a piesei d-lui Z. Bârsan ”Se face ziuă”, un redactor al ziarului ”Minerva” s’a prezentat d-lui Brătescu-Voinești, directorul general al teatrelor, pentru a afla adevăratul motiv al luării de pe afiș a piesei d-lui Bârsan.

Am intrat în cabinetul d-lui director Brătescu-Voinești, – scrie redactorul ”Minervei”, – jenat, gândindu-mă că poate scopul vizitei mele îl va jena pe d-sa și mai mult. Dar am intrat.

Când d. Brătescu-Voinești a aflat despre ce vreau să-l întreb, a tresărit și vădit enervat a scos o scrisoare din buzunar.

Spunând acestea d. Brătescu-Voinești a întors pagina a treia a scrisorii dlui Manolescu, căci doctorul certificase pe pagina aceia boala de care artistul suferă.

Părăsind cabinetul dlui Brătescu-Voinești nu am avut decât o dorință, aceia de a vedea pe d. Manolescu cât mai curând sănătos și în afară de pericolul ce l’ar amenința să se mai îmbolnăvească vre-o dată..

Ce spune autorul.

Autorul piesei ”Se face ziuă”, dl. Zaharia Bârsan artist al Teatrului National dă următoarele detalii cu privire la scoaterea de pe afiș a piesei sale:

Diferite svonuri apărute prin diferite ziare în privința scoaterei de pe afiș a piesei mele ”Se face ziuă” vor fi potolite prin următoarea mărturisire:

Din ambele declarații rezultă dar, că în chestia luării de pe afiș a piese d-lui Z. Bârsan nu a avut nici un rol intervenția ”diplomatică”, despre care s-a svonit în public.

În contextul anilor trecuți și prezenți

La începutul secolului XX, presa era în principal scrisă, iar publicațiile se realizau prin intermediul tiparului. Aceasta înseamnă că a existat o mai mare limitare în ceea ce privește spațiul și timpul pentru a acoperi evenimentele culturale, cum ar fi teatrul și artele în general. Ziarele și revistele vremii au trebuit să aleagă înțelept intre a acoperi toate aspectele evenimentului și a furniza numai informații importante și de interes general. De asemenea, selectarea surselor a fost mai limitata, deoarece accesul la artiști și la evenimentele culturale era mai restrâns.

În prezent, odată cu evoluția tehnologiei, presa a devenit mult mai accesibila și a crescut în mod semnificativ în ceea ce privește viteza și acoperirea. De asemenea, cu creșterea numărului de mijloace de comunicare, cum ar fi internetul și rețelele sociale, a crescut și numărul de surse și perspective din care se pot selecta informații. Acest lucru înseamnă că există o mai mare capacitate de a acoperi evenimentele culturale, cum ar fi teatrul și artele în general, și pentru a furniza informații mai detaliate și variate despre acestea.

Cu toate acestea, odată cu creșterea vitezei și a acoperirii, a crescut și concurența în industria media, iar uneori presa modernă este acuzată, pe bună dreptate, de a se concentra mai mult pe știri senzaționale și pe atragerea de click-uri, decât pe informarea publicului cu privire la evenimentele culturale importante și relevante.

În ceea ce privește arta și teatrul, la începutul secolului XX, existau reviste specializate în aceste domenii, precum și critici de teatru și artă care își ofereau părerile cu privire la evenimentele și artiștii care erau atunci în vogă. Aceasta era o modalitate importantă prin care publicul afla despre evenimente și despre ceea ce se întâmplă în lumea artei și a teatrului. Cu toate acestea, selectarea surselor era limitată, iar criticii de artă aveau o influentă semnificativă asupra modului în care evenimentele și artiștii erau percepuți și evaluați de către public.

În prezent, presa a devenit mult mai vastă și mai variată, iar publicul are acces la o gamă mai largă de surse și perspective asupra evenimentelor și artiștilor. Criticii de teatru încă joacă un rol important, dar publicul are acum acces la recenzii și păreri dintr-o varietate de surse, inclusiv bloguri, site-uri de specialitate și rețele sociale, ceea ce permite o mai mare diversitate de opinii și o mai mare libertate în alegerea a ceea ce citește.

În concluzie, presa moderna are un impact semnificativ asupra modului în care evenimentele culturale sunt percepute și evaluate de către public doar că atenția este direcționată greșit mai mult către cantitate și senzațional și mai puțin către calitatea actului cultural.

Dan Bârsan