Cand ascult un cantec vechi romanesc, simt cum parca as trai un ceas de rugaciune ca o mare linistire sufleteasca.
Cantecul meu, eu, il vad asa : e ca si cum ai intra intr-un muzeu unde, exista foarte multe rafturi .Pe fiecare expuse obiecte istorice si acolo, intr-un colt, pe o etajera mica, se afla un GRAUNTE DE GRANIT . Nu are nici stralucire, nici farmec insa, inseamna acel crud adus din stravechi …
Eu, prin cantecul meu, incerc sa aduc din vremi apuse, cateva firimituri din faptura Poporului Roman …
Pentru mine, cantecul batranesc, este Temelia Neamului Romanesc, este adevaratul Altar al Sufletului Romanesc . Neamul Romanesc nu se poate defini daca nu-i este cinstit si acel trecut…
Cantecele batranesti nu sunt frumoase (in sensul celor promovate de programul taraf). Ascund atata naduf in ele… ne vorbesc despre razboi, despre foamete, despre seceta , despre neimpliniri…ne vorbesc despre jerta uitata a Poporului Roman… El, acel autor popular, era veriga care facea legatura lantului Vesniciei Neamului Romanesc…
Nu am cantece cu domnite si regi, pt ca nu sunt ruda cu Shakespeare.. Cantecele mele vb despre oameni simpli, pt ca si eu, sunt un om simplu care, nu si-ar trada niciodata credinta,tara, neamul…
Comentarii recente