Roibul de Zaharia Bârsan E o poveste simplă, o poveste care m’a înduioşat de câte ori mi-a venit în minte. Într’o Vineri era… spre seară. Aşteptam pe tata să se…

LA POARTA BODULUI. dedicată surorii mele. Nici n’apuca să iasă căruţa din curte şi numai ce ne pomeniam cu Iancu uitînduse cu ochii zgîiţi pe sub poartă. „Au plecat?” Îi…

PĂUNIŢA Atîta-i era …. cum apuca să iasă pe poartă, toată ziulica nu mai da pe acasă. Ce nu făcea, pe unde nu-î călcaü picioruşele? Nu rămînea salcie, în care…

Ion tocmai eșia pe poartä, când părintele stinse lampa. Cum era călare, l’a văzut cum s’apleacă peste masă. Și-apoi se făcu întuneric. Era o noapte de toamnă uscată. De vre-o…

Domnul şi doamna Bârsan de la Teatrul Naţional din Bucureşti vin în fiecare an, vara, pe la noi, ca să dea reprezentaţiuni teatrale. Amândoi sunt artişti talentaţi, propovăduitori ai dulcelui…

Trandafirii roșii – Poem dramatic în trei acte, în versuri, de Zaharia Bârsan. De numele lui Zaharia Bârsan se leagă mai multe volume de poezii, povestiri, piese de teatru și…

Impresii din copilărie – Când cu comedia de Zaharia Bârsan Eram un broscoi de băiat de vre-o şapte anişori şi era chiar în ziua de Sf. Măria mică. Tata şi…

I. Cu soarele ce prinde să răsară Răsar mereu surîsuri de Dalile, Ce ne-amăgesc de-alungul unei zile, Ca să ne lase singuri mai pe sară… Simţim atunci şi visuri şi…

Iart-o!… Ca o barcă’n legănare Trece ‘ncet pe malul mării… Valurile i-se închină… Şi prin umbrele ‘nserării Lasă’n urma ei pe zare Dungă albă de lumină… Pare-o arătare rară Ce…

O să viu… Tremur moale de perdele M’a cutremurat de-odată… În lumina dimineţei Mi-ai venit la geamuri, tată… Blând ca’n vremurile bune, Cu făptura ta cuminte Când aveam şi eu…

Zaharia Bârsan (11 ianuarie 1878, Braşov – 13 decembrie 1948, Cluj) este un dramaturg, poet şi prozator. Este fiul Mariei (născută Vlădăreanu) şi al lui Zaharia Bârsan, mic proprietar agricol….