Originele geto-dacilor sunt învăluite în mister, ca de altfel și cele ale tracilor. Cu toate acestea, de-a lungul timpului specialiștii au emis o serie de teorii cu privire la formarea neamului trac și apoi a individualizării geto-dacilor în cadrul acestui popor.
Tracii, dar mai ales triburile geto-dace, au exercitat și continuă să exercite o atracție fantastică în spațiul românesc încă din secolul al XIX lea. De la plăsmuirile lui Densușianu până la lucrările științifice ale specialiștilor, dacii ocupă un loc important în istoriografia și mentalul românesc. Mai mult decât atât, sunt considerați strămoși și parte componentă a procesului de etnogeneză românească.
Originea lor, deși aparent binecunoscută, este învăluită în mister și a comportat numeroase amestecuri de origine etnică și procese de aculturație.
Un amestec răvășitor de autohtoni și migratori
Toată lumea știe că triburile geto-dacilor, de la nord de Dunăre, făceau parte din neamul tracilor, din grupul de limbi satem, caracterizat de părintele istoriei drept ”cel mai numeros din lume, după cel al inzilor”. Totodată istoricul grec completează și spune că tracii ”dacă ar avea un singur conducător sau dacă tracii s-ar înțelege între ei, neamul lor ar fi de nebiruit și cu mult mai puternic decât toate neamurile”.
Cu alte cuvinte originea dacilor se confundă până la un punct cu a neamurilor trace, din sânul cărora făceau parte. Specialiștii arată că sinteza etnică în spațiul carpato-danubiano-pontic și trecerea de la civilizațiile misterioase ale neoliticului la cultura geto-dacă din epoca fierului s-a produs treptat și nu fără mari convulsii sociale și etnice.
Mulți sunt de părere că de fapt populațiile din care se vor desprinde geto-dacii pe teritoriul de astăzi al României, au luat naștere prin amestecul triburilor neolitice autohtone cu indo-europenii migratori din stepele nord-pontice. ”Descoperirile arheologice fac dovada că spre sfârșitul epocii neolitice în Europa se constată două arii distincte, una nord pontică cu o civilizație mai primitivă caracterizată prin morminte tumulare și depunerea de ocru în morminte printr-o viață seminomadă pastorală și o organizare socială de tip patriarhal.
Descoperă România : Mormântul mamei lui Ioan de Hunedoara de pe fundul Lacului Cinciș
Cea de-a doua arie ce cuprinde Europa Centrală și zona balcanică se caracterizează printr-o civilizație avansată, printr-o viață agricolă stabilă. Încă de la sfârșitul epocii neolitice se constată numeroase infiltrări și apoi pătrunderi din prima în cea de-a doua arie”, preciza istoricul și arheologul Ion Horațiu Crișan în lucrarea sa ”Spiritualitatea geto-dacilor„.
Totodată ar fi vorba de un amestec de indo-europeni venit din stepele nord pontice, o civilizație zisă a ”kurganelor” care în mod brutal s-au suprapus sau amestecat în sânul populațiilor neolitice. Din punct de vedere etnic era un amestec indo-european cu populații mediteraneene, cu caracteristici egeene. Din aceste imixtiuni susținute de valuri continue de migrație, se formează culturile epocii bronzului, cele mai cunoscute fiind Wittenber, Monteoru sau Otomani.
Această sinteză continuă pe parcursul a câteva milenii a fost una misterioasă, cu greu putând fi descifrată din descoperiri arheologice. ”Se consideră că triburile creatoare ale culturilor epocii bronzului pe teritoriul României (cel puțin spre sfârșitul acesteia) aparțin grupului indoeuropean al tracilor. Tracii sud-dunăreni intră în istorie o dată cu epopeile homerice, în schimb, informațiile despre tracii nord-dunăreni sunt mai târzii (secolul al Vl-lea Î.Hr.). în aceste condiții, orice corelații mai detaliate între siturile arheologice și etnicitatea triburilor din Epoca bronzului sunt riscante. Despărțire acestora („proto-tracilor”) în daco-geți nord-danubieni și traci sud-dunăreni se va întâmpla abia în epoca fierului”, se arată în ”Istoria Românilor” în partea de istorie veche coordonată de istoricul Mihai Bărbulescu.
Descoperirile arheologice arată că etnicitatea, ca și civilizațiile epocii bronzului, cele care au condus la individualizarea geto-dacilor în neamurile tracilor, au fost influențate de migrații continue dinspre stepele nord-pontice și din zona egeeană.
”Comunitățile epocii bronzului de pe teritoriul României au suferit influențe dinspre stepele nord-pontice și dinspre Europa Centrală; consecințe încă mai importante în dezvoltarea teritorială și spirituală au avut relațiile cu spațiul egeo-anatolian. Din această lume sudică vin obiecte care vor fi imitate de meșteșugarii locali: săbiile lungi de bronz, de tip micenian, sunt importuri meridionale sau piese confecționate chiar în zona intracarpatică.
Decorul spiralo-meandric atât de frecvent pe vasele de lut, pe obiecte diverse din metal și din os are aceeași sorginte sudică”, preciza Bărbulescu în ”Istoria Românilor„. Se știe cu certitudine că aceste populații tracice, pre-dacice erau deosebit de războinice. Grupate în zone fortificate, dețineau o cantitate mare de armament.
„Numeroasele arme din depozite sugerează caracterul războinic al epocii în general, si al unor triburi, probabil, în special. Apar arme de paradă cu funcție de distincție socială: topoare de bronz bogat ornamentate, topoarele de aur de la Ţufalău (jud. Covasna), topoarele de argint, spada de aur și 12 pumnale de aur la Perșinari (jud. Dâmbovița). Acestea, ca și sceptrele din piatră ori metal, sunt însemnele puterii șefilor militari din fruntea triburilor, în fortificațiile de la Monteoru ori Otomani”, se arată în ”Istoria Românilor„.
Dacii, o sinteză de milenii
Dacii apar târziu pe scena istoriei, mai precis abia în 514 î HR, când tot Herodot îi amintește pentru prima dată în istorie, sub numele de geți. Părintele istoriei spune despre daci că erau ”cei mai viteji și cei mai drepți dintre traci”, în contextul în care persanul Darius pornise în campanie împotriva sciților. Trecând prin zona Dunării, reușește să-i ”înrobească„, spune Herodot, pe acești geți, deși erau foarte războinici și viteji. Până la această mențiune, daco-geții nu apar nicăieri ca denumire. Din punctul de vedere al specialiștilor triburile geto-dacice se desprind din neamul tracilor ca individualitate, după numeroase imixtiuni culturale și etnice din neolitic până în epoca fierului, adică acum aproape 2200 de ani în urmă.
„Populațiile străine pătruse în spațiul carpato-balcanic la sfârșitul epocii bronzului vor fi curând asimilate și va continua procesul de unificare de fuzionare a diverselor culturi specifice perioadei mijlocii a bronzului pe baza dezvoltării interne. În jurul anului 1200 îHR se va trece la o nouă epocă denumită prima epocă a fierului sau hallstatiană. Încă de la începutul acesteia se constată largi sinteze fără precedent în istoria spațiului carpato-balcanic, constituite pe baza unificării formelor de cultură pe arii largi și se vor cristaliza elemetele de bază ale civilizației geto-dacilor”, scria Ion Horațiu Crișan.
Arheologic despărțirea tracilor sudici de cei nordici și evidențierea civilizației nord-dunărere pot fi evidențiate prin diferitele tipuri de ceramică, aflate de o parte și de alta a Dunării. Este doar însă o ipoteză, fără să existe certitudini.
”Pentru sfârșitul Epocii bronzului și începuturile Hallstattului, aspectele arheologice nu aruncă suficientã lumină asupra acestui proces. După unii cercetători, în zona carpato-danubiană grupul tracic nord-danubian ar fi reprezentat acum de culturile cu ceramică decorată cu caneluri, în timp ce prezența grupului tracic meridional ar fi indicată de ceramica imprimată”, adaugă Mihai Bărbulescu în „Istoria Românilor”.
Cu alte cuvinte geto-dacii intră în istorie abia în epoca fierului și sunt cunoscuți după nume de la 514 îHR. Așa cum arată specialiștii, ei ar putea fi, fără să se știe cu siguranță, rodul unui proces de milenii, de la mediteranoizi agricultori neolitici intrați în sinteză cu indo-europenii la triburile războinice ale epocii bronzului, împrospătate în permanență de valuri migratoare din est și sud și până la geto-dacii epocii clasice, aflați între lumea celtică, scitică, greacă și mai apoi romană.
Surse:
https://romania-misterioasa.ro/misterul-originii-geto-dacilor
adevarul.ro
Comentarii recente