Ocupaţiile tradiţionale au fost cele care au reprezentat adesea sursa de inspiraţie a folclorului popular cât şi a toponimiei într-o mare măsură. Tradiţia păstorească şi-a lăsat urmele ei prin numeroase legende, balade şi doine. În munţii Rodnei de exemplu găsim o culme de munte numită “Tarniţa Bârsanului”. Viaţa pastorală din Munţii Rodnei oferă posibilitatea cunoaşterii unor obiceiuri şi tradiţii conservate mai bine decît în alte părţi ale Carpaţilor. Folclorul este de o rară frumuseţe şi originalitate.
Viaţa păstorească bogată în tradiţii a locuitorilor acestui ţinut, numit în vechime Valea Rodnei, pune accent în manifestările artistice pe fluier, ca cel mai accesibil şi de largă răspândire instrument muzical. Între instrumentele muzicale locale, fluierul se aude până azi în şezători şi petreceri familiare. El leagă firul tradiţiei artistice populare cu mişcarea artistică de amatori din zilele noastre.
Dar să vedem ce înseamnă acest cuvânt devenit peste timp arhaism. Cuvântul tarniţă, tarnițe, este un substantiv feminin care are mai multe semnificaţii. 1. Şa (țărănească) de lemn sau (rar) de piele, folosită la călărit sau la transportul unor poveri. 2. Culme, coamă de munte sau de deal în formă de şa. 3. (Reg.) Drum de munte, bătut de oi sau de vite.
Traseul montan din Munţii Rodnei: Între Aniese – Izvorul Mare – Tarniţa Bârsanului
Acces la traseu : DJ 17 D, com. Maieru, sat Anies; statia CFR Anies ruta Ilva Mica – Rodna Veche
Punct de plecare : Confluenţa Izvorului Mare cu Valea Anieşului Mare loc numit “Între Izvoare”.
Punct de sosire: Tarniţa Bârsanului situat între Vf. Puzdrele şi Vf. Negoioasa (1870m)
Marcaj : Banda galbenă
Timp de mers : 3 ore.
Lungime aprox. : 10 km.
Grad de dificultate : Uşor
Starea marcajelor:
de vara – slab marcat
de iarna – nu sunt
Starea traseului: traseu fără pasaje dificile de teren
Refugii si adaposturi: Cabana forestieră dintre izvoare, Stânele năsăudenilor din gol alpin
Puncte de interes turistic : Peştera de la Izvorul Laptelui.
Descrierea traseului: Punctul de plecare în traseu îl constituie deviaţia din traseul numit “Între Izvoare” la confluenţa Vaii Izvorul Mare cu Valea Aniesului Mare. Traseul străbate aproape în întregime drumul forestier de-a lungul Vaii Izvorul Mare cu drumuri de tractor scurte, depăşind în stânga Izvorul Butucilor şi apoi în dreapta Izvorul Laptelui. De aici drumul devine impracticabil auto şi urcă uşor în golul alpin la stânele năsăudenilor bine înjghebate care pot oferi loc de refugiu în caz de timp nefavorabil. Parcurgem drumul care traversează izvorul din fundul văii şi o ia la dreapta urcând câteva serpentine, după care ajungem în Tarniţa Bârsanului. Aici traseul întâlneste marcajul banda roşie a circuitului de creastă.
Variante: Din Şaua Puzdrele se urcă spre vârful cu acelaşi nume (2188 m), pe care îl poţi ocoli prin stânga, pe o potecă marcată. Apoi se intră într-un jnepeniş destul de des care mai frânge înaintarea. Apoi se iese în larga Tarniţă a Bârsanului. Acolo dai de un marcaj bandă galbenă ce vine din stânga. Se iveşte o privelişte amplă asupra a câţiva kilometri din creastă care se desfăşoară spre vest. Din Tarniţa Bârsanului se poate alege varianta de ocolire a Vârfului Negoiasa: spre dreapta, urcuş uşor prin jnepeniş. După ce se merge ceva se ajune în Tarniţa Negoieselor.
Geomorfologie
Compartimentul Galat-Puzdrele, separat de cel anterior prin Şaua Galatului, se desfăsoară spre vest până la Tarniţa Bârsanului şi reprezintă porţiunea centrală a crestei principale. Se caracterizează prin prezenta şisturilor sericito-cloritoase, amfibolitelor şi calcarelor în care apar câteva peşteri (P. Laptelui). Se remarcă îndeosebi vârfurile Puzdrelor (2189 m) si Galatului (2048 m).
Compartimentul Pietrosu Mare, desfăşurat între Tarniţa Bârsanului în est şi Tarniţa Bătrânei în vest, cuprinde sectorul cel mai extins şi mai înalt (Vf. Pietrosu – 2303 m). Este constituit din şisturi sericito-cloritoase, filite, cu benzi de amfibolite şi calcare acoperite în cea mai mare parte de depozite glaciare şi conuri de grohotiş. Este format din 3 ramuri principale: ramura dintre Rebra şi Tarniţa Bârsanului reprezintă o porţiune din creasta principala, cu numeroase vârfuri ce depăşesc 2000 m (Rebra – 2119 m, Cormaia – 2033 m, Repedea – 2074 m, Obârşia Rebrii – 2052 m) şi o ramură spre sud ce trece prin Vf. Ţapului şi Vf. Paltinului, cu apariţii de calcare în care se dezvolta peşteri (P. Zânelor); ramura cea mai înaltă se desprinde spre nord prin vârfurile: Buhaescu Mare (2257 m) şi Pietrosu, de unde se ramifică Culmea Hotarului şi Culmea Piatra Albă. Prezintă relieful glaciar cel mai bine dezvoltat, cu numeroase complexe glaciare. Ramura vestică pleacă din Rebra spre Tarniţa Bătrânei, fiind alcătuită din roci cristaline (Vf. Gropilor – 2063 m).
Plante ocrotite
– tisa (Taxus baccata), zada (Larix decidua), smardarul (Rhododendron kotshyi), zambrul (Pinus cembra), floarea de colţ (Leontopodium alpinum), angelica (Angelica archangelica), narcisa (Narcissus stellaris), bulbuci de munte (Trollius europaeus), crucea voinicului (Hepatica transsilvanica), ghintura galbena (Gentiana lutea), laleaua pestriţă (Fritillaria meleagris) etc.
Animale ocrotite
– capra neagră (Rupicapra rupicapra), marmota (Marmota marmota), ursul carpatin (Ursus arctos), râsul (Lynx lynx), acvila de stâncă (Aquila chrysaetos), acvila mică (Hieratus penatus), ciuful pitic (Otus scops), buha (Bubo bubo), cucuveaua (Athene noctua), barza albă (Ciconia ciconia), stârcul cenuşiu (Ardea cinerea), corbul (Corvus corax), cocoşul de munte (Tetrao urogallus), cocoşul de mesteacăn (Lyrurus tetrix)
Video cu Munții Rodnei – Borșa, Lacul Iezer, Vârful Pietrosul (cu marmote), Curmătura Pietrosului, Vârful Buhăescu Mare, Curmătura Buhăescului, Vârful Rebrea, Șaua Tarnița la Cruce, Vârful Obârșia Rebrii, Șaua Obârșia Rebrii, Zănoaga Cățânilor, Șaua Între Izvoare, Tarnița Negoieselor, Tarnița Bârsanului, Șaua Puzdrele, Șaua Laptelui, Vârful Galațului, Șaua Galațului, Șaua Gărgălău, Poiana Știol, Cascada Cailor, Complex turistic Borșa
Valea Aniesului “Intre Aniese” Muntii Rodnei.
Comentarii recente