Biserica Ortodoxa ii praznuieste astazi, 21 mai, pe Sfintii Imparati Constantin si mama sa, Elena. Constantin cel Mare, imparat roman (306-337), a devenit suveran al intregului Imperiu Roman dupa invingerea lui Maxentiu si a lui Liciniu. In ziua premergatoare luptei cu Maxentiu, in anul 312, Constantin a vazut pe cer o cruce luminoasa si o inscriptie: In hoc signum vinces (prin acest semn vei birui). Imparatul va insemna toate steagurile armatei sale cu semnul sfintei cruci si va intra biruitor in Roma. Prin Edictul de la Milano (313) a acordat libertatea de cult a crestinismului, acesta devenind religie de stat in timpul lui Teodosie cel Mare.
Sfintii Constantin si Elena
Totusi sa nu uitam de predecesorii acestuia la tronul imperiului. În anul 293, pe când se afla în al zecelea an de domnie, împăratul Diocleţian a procedat la instituirea unui nou sistem de conducere, tetrarhia („conducere în patru”). Imperiul Dac (in fapt cel Roman condus insa de imparati ce descindeau din neam Dacic vezi: Regalianus si Galienus) fusese declarat deja de Imparatul Galerius cel Batran. Galerius Maximilian cel Batran si nepotul sau Galerius cel Tanar, cunoscut in popor sub numele de „Ler Imparat” din care cei mai multi istorici au facut un personaj legendar. Galerius (cel Tanar) a emis un edict de toleranta prin care obliga pe crestini sa jure credinta imparatului si sa se roage pentru sanatatea lui. De altfel acest edict de ruga pentru autoritatea laica s-a perpetuat pana in zilele noastre „intarind legatura civica intre cetatean si Stat, intre soldat si imparat”. In adevar, aceasta dispozitie a Ler Imparatul Daciei, e o reminiscenta gnostica si se pastreaza pana astazi. Galerius, caruia noi i-am zis „cel Tanar” a condus imparatia dacilor, intre anii 305-311.
Edictul de tolerare al crestinilor a fost emis de Galerius in anul 311 in Nicomedia de catre tetrarhia lui Galerius, Constantine si Licinius. Acest edict a incheiat persecutia crestinilor inceputa de Diocletian. Galerius care era considerat unul din liderii marcanti ai persecutiei crestinilor admite faptul ca politica de persecutie a crestinilor a esuat afirmand: “din acest motiv si datorita indurarii noastre ei crestinii se pot ruga Dumnezeului lor pentru siguranta noastra, pentru republica, pentru ei insisi, pentru ca republica sa continue nealterata in toate partile ei si pentru ca ei sa poata traii in siguranta in casele lor”
Comentarii recente