Personalitatea lui Andrei Bârseanu

Andrei Bârseanu membru Astra

Andrei Bârseanu membru Astra

Profesorul ANDREI BÂRSEANU (1858-1922) s-a născut în Dîrstele Braşovului într-o înstărită şi veche familie de români. Nume emblematic pentru intelectualitatea din oraşul de la poalele Tîmpei, Andrei Bârseanu a fost un ilustru padagog, poet, publicist şi folclorist, un cărturar neobosit, valoros om de cultură izvorit din sînul românilor ardeleni, redutabil militant social pentru afirmarea şi respectarea drepturilor acestora. A urmat liceul în Braşov şi cursurile Facultăţii de filosofie la Viena şi München. La Viena ia parte la viaţa culturală a studenţilor români, devenind preşedinte al comisiei literare a Societăţii „România Jună”. De acolo, el va trimite poezii ce se vor publica în revistele „Albina Carpaţilor”, „Familia” sau „Convorbiri literare”. Sub influenţa poetului Vasile Alecsandri, scrie poezia Pe-al nostru steag care va deveni „Imnul Unirii”, pe muzica lui Ciprian Porumbescu. Prin hazardul sorţii, astăzi această mobilizatoare melodie patriotică a ajuns Imnul naţional al… Albaniei!

Între anii 1881 şi 1886 Andrei Bârseanu funcţionează ca profesor la liceul român din Braşov, iar din 1886 la Şcoala Comercială din aceeaşi localitate, devenită ceva mai tîrziu Şcoala Superioară de Comerţ „Andrei Bârseanu”, iar azi şcoala poartă numele de Colegiul Naţional Economic „Andrei Bârseanu”.

Andrei Bârseanu şi-a exercitat cariera profesorală timp de mai bine de 30 de ani, începînd din 1881. Sute de elevi s-au format sub cuvîntul său, iar îndemnurile lui au fost minunate călăuze în drumul lor. Ca dascăl, a ştiut să înfăţiseze fig-urile mari ale istoriei în toată lumina lor, pentru ca să fie vrednice de urmat. A ştiut să umbrească figurile josnice ale trădătorilor, pentru ca să fie dispreţuite de aceia care aveau să devină îndrumătorii poporului. Un fost elev îl caracteriza pe Bârseanu astfel: „A nu şti răspunde lui Bârseanu la lecţii era o ruşine pentru elevi. Nu dojenea Andrei Bârseanu, ci se uita cu ochii săi buni şi blînzi, încît ai fi intrat în pămînt de ruşine. Îi era ruşine de ruşinea ta. Ca să nu jigneşti pe omul acesta de aur, îţi dădeai toate silinţele să-ţi îndrepţi greşeala”.

Din 1912 a primit sarcina grea de Director regional al învăţămîntului secundar în circumscripţia IV Sibiu, calitate în care a rămas pîna la sfîrşitul vieţii. De asemenea Bârseanu a fost şi membru al Consiliului Dirigent al Transilvaniei. A scris mai multe manuale şcolare, iar împreună cu Ioan Popea (1839-1903) continuă editarea revistei pedagogice „Şcoala şi familia” (Anul II). Cercetător neobosit al literaturii noastre populare, în colaborare cu învăţătorul filolog ceh J. Urban-Jarnik, publică colecţia de Doine şi strigături din Ardeal (Bucureşti, 1885). Andrei Bârseanu este autorul monografiei Istoria şcoalelor centrale româneşti greco-ortodoxe din Braşov (1902), lucrare premiată de către Academia Română. A mai publicat de asemenea: Cincizeci de colinde (1890), O sută şi una minciuni popoarele din ţara Ardealului (1890), Din traista lui Moş Stoica (1891) etc. Andrei Bârseanu e autorul versurilor la Imnul ASTREI, pe muzica lui Iacob Mureşanu: „Pe cerul nostru înnourat/ Stea mîndră s-a ivit/ Şi, iată, s-a în-viorat/ Apus şi Răsărit”.

Memebrii ASTRA in Simleu Silvaniei, August 1908

Memebrii ASTRA in Simleu Silvaniei, August 1908

Andrei Bârseanu a desfăşurat, pînă la sfîrşitul vieţii lui, o bogată activitate pe tărîmul propagării şi propăşirii culturii naţionale româneşti. A colaborat asiduu la publicaţiile „Gazeta Transilvaniei” (Braşov) şi „Transilvania” (Sibiu), al cărui redactor şi director a fost între anii 1914-1919. O intensă activitate a depus în cadrul ASTRA (înfiinţată la Sibiu în 1861), fiind unul dintre stîlpii ei de bază. Preşedinte al Despărţămîntului Braşov (1898-1908), membru în Comitetul Central, Vicepreşedinte (1905-1910) şi Preşedinte ales la Adunarea Generală Jubiliară de la Blaj (1911-1922). Este unul dintre coordonatorii colecţiei „Bibliotecii Poporale” a Asociaţiunii ASTRA şi colaborator la Enciclopedia Română a lui Cornel Diaconovici (Sibiu, 1898-1904). La 3 aprilie 1902, Andrei Bârseanu devine Membru corespondent, iar la 1 aprilie 1908 Membru titular al Academiei Române. În perioada 8 iunie 1922 – 19 august 1922 ocupă înalta funcţie de Vicepreşedinte al Academiei Române. Pentru meritele sale incontestabile pe tărîmul cercetării ştiinţifice şi pedagogice a primit două premii ale Academiei, iar filosoful şi psihologul Constantin Rădulescu-Motru (1868-1957) şi-a ales ca subiect al discursului său de recepţie, la primirea în Academia Română (1923), Andrei Bârseanu şi naţionalismul.

În semn de preţuire, autorităţile locale, la începutul anilor ’90, au numit o stradă „Andrei Bârseanu”, care se află la nici 50 de metri de casa natală a marelui profesor, poet şi folclorist. În anul 1997, conducerea Colegiului Naţional Economic „Andrei Bârseanu” a montat o placă de marmură la intarea principală, cu următorul text: „160 de ani de învăţămînt comercial braşovean. ANDREI BÂRSEANU (1858-1922), poet, folclorist, fost profesor al şcolii”. Iar în anul 1998, cu ocazia împlinirii a 140 de ani de la naşterea lui Andrei Bârseanu, conducerea Despărţămîntului Central ASTRA Braşov a fixat o placă pe casa în care s-a născut, aflată în cartierul Dîrste, Calea Bucureşti, nr. 269. Din păcate, la scurt timp această placă a fost vandalizată de nişte răufăcători! Cred că este o datorie de onoare ca Primăria Municipiului Braşov, împreună cu conducerea Colegiului Naţional Economic „Andrei Bârseanu”, să repună această mărturie a existenţei acestui mare înaintaş al culturii noastre naţionale şi să vegheze asupra dăinuirii ei pe acest edificu.

Andrei Bârseanu a lăsat generaţiilor de astăzi şi viitoare un mobilizator testament, care trebuie urmat de toţi cei care îşi iubesc ţara: „A ne mulţumi cu rezultatele de pînă acum, oricît de strălucitoare ar fi ele, şi a ne odihni pe laurii biruinţei, crezîndu-ne dispensaţi de orice osteneală pentru viitor, ar fi cea mai mare greşeală pe care am putea-o face”. Acest testament trebuie transmis din generaţie în generaţie, dar cu deosebire de către generaţiile tinere din zilele noastre.

Mormîntul lui Andrei Bârseanu se află la vechea biserică a românilor din Cetatea veche a Braşovului, la Biserica „Sfînta Parascheva” din Groaveri.

Bibliografie:
– Macovei Elena – „Asociaţiunea ASTRA şi Academia Română”, Editura Asociaţiunii ASTRA, Sibiu, 2013, pag. 209;
– Moruş Ilie coordonator – „Cărturari braşoveni sec. XV-XX”- Ghid bibliografic, Întreprinderea Poligrafică Braşov, Braşov, 1972, pag. 40-41.

Articol redactat de Prof. ec. Miklos Levente, Colegiul Naţional Economic „Andrei Bârseanu”- Braşov, membru în Asociaţiunea Transilvană pentru Literatura şi Cultura Poporului Român (ASTRA), comitetul de conducere a Despărţământul „Fraţii Popeea” – Săcele, preşedinte prof. Liviu Dârjan.

Audio/Video: „Pe al nostru steag e scris Unire” versuri de Andrei Bârseanu iar muzica îi aparține lui Ciprian Porumbescu. Interpretează Capela Corală Moldova – Dirijor Valentin Budilevschi

Pe-al nostru steag e scris unire,
Unire-n cuget și simțiri
Și sub măreața lui umbrire
Vom înfrunta orice loviri.

Acel ce-n luptă grea se teme
El însuși e rătăcitor,
Iar noi uniți în orice vreme
Vom fi, vom fi învingători.

Am înarmat a noastră mână
Ca să păzim un scump pământ,
Dreptatea e a lui stăpână,
Iar domn e adevărul sfânt.

Și-n cartea veșniciei scrie
Că țări și neamuri vor pieri,
Dar mândra noastră Românie
Etern, etern va înflori.

Învingători cu verde laur
Noi fruntea nu ne-o-mpodobim
Nici scumpele grămezi de aur
Drept răsplătire nu dorim.

Știind că-n viața trecătoare
Eterne fapte-am împlinit
Și chinul morții-ngrozitoare
Bogat, bogat e răsplătit.