Partidul ţară

Partidul ţară

1848

Câmpia Libertăţii – Blaj
E anul când primăvara
Renăsteam, dând lumii-ntregi mesaj
Că vrem să ne unim cu ţara.

Campia libertatii, marea adunare nationala de la Blaj din 1848

Campia libertatii, marea adunare nationala de la Blaj din 1848

Trecu peste-un veac şi jumătate
De când Sfântul Andrei ne-aduna,
Când Avram Iancu aducea libertate
Şi Domnul naţia ne-o-ncununa.

Am stat de strajă cu partidul,
Asemeni celor ce-i urmează
Lui Decebal, Mihai Viteazul,
Ce neamul, ţara şi-o veghează.

1918

Iuliu Maniu adună oastea
Şi din Viena se-ntorc ostaşii,
Mesaj dând către toată obstea
Că ne-am unit cu ţara paşii.

Pe talpa ţării ne-am bazat
Un secol şi mai bine,
Până când hoţii ne-au trădat
Şi ne-au vândut la porţi străine.

În absenţa scutului legal
Format-am cete voiniceşti,
Am deturnat complotul liberal
Şi-am organizat gărzi ţărăneşti.

Camarila regelui am demascat
Şi-a intereselor străine,
Ce din trupul ţării au muşcat
Şi-au vrut să ne dezbine.

Cu comunismul ne-am luptat,
Sfârşind în temniţele groazei,
Torturi cumplite-am îndurat
Dar am păstrat credinţă cauzei.

1987

Anul când Coposu înscria
Partidul ţară în ilegalitate,
Principiile regăsite le alinia
Doctrinei creștin-democrate.

La Timişoara, punctul opt
Strigat-am, ca să audă
Guvernul FSN-ist corupt
Şi torţionarii plini de ciudă.

Ne-au înscenat mineriade,
Bătăi cumplite-am suferit,
Au asmuţit asupra-ne noroade
Însă în final am biruit.

*

De vrem să reclădim partidul
Pe trainice, stabile temelii,
Va trebui să implicăm poporul
Să-i fim alături zi de zi.

Durerea lui să fie şi a noastră,
A celora ce trebuie să veghăm
Legea să fie lege-n ţară,
Pe trădători să-i demascăm.

De vrem sa fim ce-am fost odată,
O faptă, o vorbă şi un gând,
Să îl cinstim pe-al nostru Tată,
În zilele de veghe pe pamânt.

Al nostru ideal să fie
Un neam, o ţară şi-un popor,
Pe vechea şi străbuna glie,
A geţilor şi dacilor.

Şi-n noua Europă unită
Sa fim exemplu luminat,
De oaste ce nu-i aservită
Vreunui prinţ sau împărat.

Globalizare pentru noi să-nsemne
O afirmare-a tot ce-avem mai sfânt,
A valorilor tradiţional eterne,
Ce ne leagă de acest pământ.

Din spiritul pământului s-alegem
Tot ce-i mai bun şi mai curat,
Doar astfel putea-v-om noi culege
Rod bun şi gând neîntinat.

Dar cum să realizăm aceasta?
Când banul totul slugăreşte,
Când dracul îşi adună oastea,
Şi tot ce-i sfânt el pângăreşte.

Prin jertfă şi prin ascultare,
Prin post şi priveghere,
Îi vom alege pe aceia care
Poporul nouă ni-i va cere.

Conduşi de aceştia laolaltă,
Preoţi şi ostaşi, cum să dăm greş?
Căci fost-am un imperiu odată,
De i-am învins chiar şi pe Perşi.

Iar mai apoi Bizanţul îl clădirăm,
Singurul imperiu milenar,
Cuvântul Domnului de-l păzirăm
Şi obiceiul popular.

*

De vrem merţane arătoase,
Şi la străini să fim datornici,
Haine de fiţe şi femei frumoase,
Unde-s bărbaţii noştri vrednici?

Cu lideri de partid pragmatici
Ce-aleargă-ntruna după bani,
Nu vom putea fi autentici,
Vom fi cel mult nişte ghiolbani.

Biserica fie Biserică,
În veci a neamului cuvânt,
Mireasa noastră de Duminică,
Dragostea noastră pe pământ.

E dreptul nostru cel de taină,
Al mântuirii neamului român,
Ca cela ce gândeşte-n română
Să fie propriul lui stăpân.

De-am asculta acea poruncă
Ce-i a aproapelui iubire,
Partidul iar o să ajungă
Unit în cuget şi simţire.

Fie ca-n viitor numele nostru
Să îl legăm de-acest popor,
S-aducem iar acasă zimbru’,
Moldova-i România, fraţilor.

Şi înc-odată să răsune
A ţării voce, al străzii glas,
A unei acţiuni comune
Ce cauzei fidelă a rămas.

Veniţi, partidul ţară aşteaptă
La cumpăna dintre milenii,
Pe Calea Adevărului cea dreaptă
Ca să trezească somnul raţiunii.

de Dan Bârsan