Inspirat de Andrei Şaguna – Îndatorire
De când mă ştiu şi mă amintesc
Pot mărturisi cu frunte senină
Că viata usoară eu nu o cunosc
Ci numai sarcini grele de rutină
De griji cu lupte morale cu orgolii
În interiorul Bisericii şi al şcolii
Icoana Sfantului Andrei Saguna
Şi aşa nu sunt răsfăţat de ursită
Ci pot zice că aceasta-mi este destinat
De a mânca pâinea trudită
Va să zică încununat
De a purta sarcini
Şi iarăşi sarcini
Adeseori se întâmplă
Ca mulţi să vină să se plângă
Asupra sarcinei ce venitu-le-a din rânduială
În urma diregătoriei lor ce-i deleagă
Şi unii abdică chemării lor
Ca să scape poverilor
Eu altmintrelea judec iacă
Despre sarcinile care mă întâmpină
În diregătoria mea, şi adică
Câte sarcini am, atâtea bucurii mă-mână
Şi cu cât vreo sarcină este mai grea
Cu atâta mai mare este şi activitatea mea
Eu nu mă sparii de nici o sarcină
Căci ştiu chemarea şi poziţia mea
Şi lui Dumnezeu mă închină
Puteri trebuincioase ca să-mi dea
Spre portarea sarcinilor grele
Să corespund aşteptării obşteşti şi poziţiei mele
versificarea Dan Bârsan
Într-o cuvântare ţinută în faţa „comisarilor scolastici” în 1863, Mitropolitul Andrei Şaguna făcea o mărturisire impresionantă, menită să-i încurajeze pe cei prezenţi şi să-i întărească în îndeplinirea misiunii lor: „De când mă ştiu şi mă cunosc, pot mărturisi cu frunte senină că nu ştiu de nici o viaţă uşoară, ci numai de sarcini grele, de griji şi de lupte morale în interiorul Bisericii şi al şcolii. Şi aşa nu sum (= sunt) răsfăţat de ursită, ci pot zice că sum destinat de la ea de a mânca pâinea cu sudoare, va să zică de a purta sarcini şi iarăşi sarcini. (…) Adeseori se întâmplă ca mulţi să se plângă asupra sarcinei ce le-au venit lor în parte în urma diregătoriei lor şi unii abdică chemării lor, ca să scape de sarcini. Eu altmintrelea judec despre sarcinile care mă întâmpină în diregătoria mea, şi adică, câte sarcini am, atâtea şi bucurii am, şi cu cât vreo sarcină este mai grea, cu atâta şi activitatea mea este mai mare. Eu nu mă sparii de nici o sarcină, căci ştiu chemarea şi puseţiunea (= poziţia, rangul) mea şi mă rog lui Dumnezeu ca să-mi dea puteri trebuincioase spre portarea sarcinilor mele, ca aşa să corespund puseţiunei mele şi aşteptării obşteşti”.
Comentarii recente