Situaţia politicului românesc nu se poate îndrepta fără revenirea la valorile şi virtuţiile moralei şi dragostei creştine, faţă de aproapele nostru. Fară dragoste de neam nu poţi şi nu ai dreptul să conduci o naţiune doar în numele falselor valori ale doctrinelor sociale, liberale sau de altă factură aşa zis democrată. Să nu uităm cuvintele lui Eminescu care spunea:
Eminescu citat despre starpirea neamului romanesc
“Ca orice putere mare, Rușii acolo unde văd că vor întâmpina rezistență mare, se opresc și lucrează cu o răbdare seculară, spre a surpa încet, încet temeliile puterilor ce li se pun împotrivă. Putrerea lor în țările ocupate e blândă, dar plină de o dulceață demoralizatoare; și tot astfel e în țările cucerite la început sunt plini de îngrijire pentru binele cuceriților, încetul cu încetul însă ei să înăspresc până ajung de cer, nu averea ci sufletul cuceriților. Urmările ocupațiunilor rusești în țările românești le sunt tuturora cunoscute; viciurile sociale, ce românii au contractat de la binvoitorii lor, nici până astăzi nu sunt cu desăvârșire stârpite”
Pe drumul înstrăinării de neam şi ţară
De-ar fi să rătăceşti prin viaţă
Prin lumea largă căutând sălaş
Să nu dispari precum măgaru-n ceaţă
De neamul tău să nu te laşi
De-ţi vei găsi o altă muză
Să călăuzească ai tăi paşi
Să şti că cin-se scuză, se acuză
De neamul tău să nu te laşi
Şi de-ar fi să-ţi aşezi traiul
Într-un străin îndepărtat lăcaş
Nu uita să-ţi păstrezi graiul
De neamul tău să nu te laşi
Chiar de te cuprinde zavistia
Pe neamuri sau pe-ai tăi urmaşi
Să ţi aproape de aceştia
De neamul tău să nu te laşi
Potop de vine sau dezastru
Şi-n viaţă-s doar puţini rămaşi
Să faci cumva, pe dracu-n patru
De neamul tău să nu te laşi
Iar dacă legea te nedreptăţeşte
Neprotejându-i pe cei nevoiaşi
Unde sunt mulţi puterea creşte
De neamul tău să nu te laşi
De-ţi este teamă-a te numi român
Când nu te afli printre românaşi
Apa va trece dar pietrele ramân
De neamul tău să nu te laşi
Ademenit să fi de vraja versului
Nu-i uita pe cei săraci în duh rămaşi
Căci vorba multă-i sărăcia omului
De neamul tău să nu te laşi
Chiar dacă aproapele-ţi este povară
Şi pentru el te-ai pus chezaşi
Cu o floare nu vei face primăvară
De neamul tău să nu te laşi
Iar dacă darul tău îi întărâtă
Pe cei vicleni şi pe pizmaşi
Zâmbeşte, nu-ţi lua o faţă mohorâtă
De neamul tău să nu te laşi
În luptă de te-mpinge a ta soartă
Şi de ură te-ai făcut părtaş
Nu pune tu la suflet, iartă
De neamul tău să nu te laşi
Pe timp de luptă sau de pace
De eşti civil sau eşti ostaş
Sângele-ţi apă nu se va face
De neamul tău să nu te laşi
Primi-vei a martiriului cunună
De-ar fi să cazi pe front vrăjmaş
Să şti că cin-sa-seamănă, s-adună
De neamul tău să nu te laşi
De eşti sătul de prea multa prostie
A celora ce-ţi poartă a tăi paşi
Nu te supăra ca prostu pe-mpărăţie
De neamul tău să nu te laşi
Şi nu uita că viaţa-i trecătoare
Iar orice naşi are un nănaşi
Unde nu-i cap, vai de picioare
De neamul tău să nu te laşi
Când drumul îţi va spune, să fugi de neamul tău,
să fugi întreaga viaţă, cât poţi, de drumul tău!
autor Dan Bârsan
În continuare vă prezentăm o galerie de monumente istorice, mausolee şi statui reprezentative ale neamului nostru.
Comentarii recente