Discutia cu tata sau monologul unui roman

Tata, ma gandesc la tine in acest rastimp. Tata draga, stiu ca m-ai aparat cat ai putut de vitregia vremurilor epocii de aur, stiu ca ai muncit din greu ca sa ma vezi un om realizat, care sa poata sta singur pe picioarele lui, stiu ca ma iubesti asa cum un OM poate sa iubeasca, stiu ca ti-ai da si viata pentru mine si pentru asta te iubesc. Dar acum draga taticule, iata ca m-am realizat si, la randul meu am si eu copii care la randul lor, cresc mari si frumosi si uite ca am o neliniste care ma framanta.

Suntem departe de casa si as vrea sa fiu alaturi de voi cei dragi, insa nu pot. Copiii cresc si se instraineaza de tara, de familie, de traditiile noastre stramosesti. Aici in departare, am aflat singur cine sunt si cine suntem noi. Am aflat despre crimele odioase ale trecutului si acum inteleg de ce bunicul, Dumnezeu sa-l ierte! se ascundea ca sa asculte pe furis Europa libera si de ce toata viata lui a trait cu speranta ca vor venii americanii. De ce ii era frica sa pomeneasca cuvantul legionar. La randul sau, el vroia sa te protejeze pe tine, draga tata, si pe cei dragi lui. Dar tu stiai asta si nu mi-ai spus si a trebuit ca singur sa aflu acest lucru. Acum inteleg de ce un OM ca bunicul, care-si dadea haina de pe el pentru un strain pe care nu-l cunostea, isi cheltuia salariul pe o luna intr-o singura zi la crasma. Pentru ca si el stia Adevarul insa vroia sa uite nedreptatea si nelegea pe care o vedea in jurul sau. Acum inteleg de ce atatea refulari adunate la un loc ne-au facut sa ne departam de Adevar. Ciuma rosie nu ne-a ocolit pe nici unul din zona de influenta ruseasca.

Sabia lui Hristos pe pamant detaliu

Sabia lui Hristos pe pamant detaliu

Si cu toate acestea, tata draga de ce a trebuit sa aflu toate acestea de unul singur? De ce nu m-ai invatat sa-mi recunosc fratele? Oare nu ai avut incredere in mine sau crezi ca nu era important ca sa stiu cine suntem? Acum inteleg de ce oamenii se fereau ca sa declare ca sunt crestini si de ce bisericile au fost daramate. Inteleg de ce lupta de clasa a facut si inca face vicitime, dar la ce-mi foloseste? Tata draga, de ce-l votezi in continuare pe Iliescu? Ca a fost cinstit si nu s-a imbogatit? Ce virtute extraordinara este aceasta, cand minciuna si hotia au dospit si se coc in continuare in Romania dupa revolutie, sub tutela batranului bolsevic? Ce copii are el ca sa-i apere?

Tata draga, tu vii dintr-o alta lume pe care eu inca nu o inteleg insa tu, stiu ca esti un om inteligent, ai construit Romania epocii de aur si te doare sa o vezi acum ca este distrusa de hoti si instrainata. Drama ta este drama Romaniei si implicit, drama noastra. Am crezut in idealurile luminoase ale comunismului pentru ca erau singurele pe care generatia in care eu m-am nascut le cunostea, insa tu aveai si alte idealuri. Bunicul si stramosii nostri cu siguranta nu au trait, au luptat si au murit pentru niste idealuri imprumutate. Nu pot sa cred ca tu nu ai stiut toate acestea. Inteleg ca ai vrut sa ma aperi de vircolacii sistemului, de spiritele malefice ale trecutului si de dihonia ce se abatuse asupra noastra.

Si cu toate acestea, inca nu mi-am cumparat costumul de june pe care bunicul l-a purtat cu atata mandrie in tineretea lui. Costumul tau popular, care nu ar trebui sa lipseasca din garderoba nici unui bun roman, unde este? Ion Mihalache sau Badea Cartan mi-au deschis ochii. Iuliu Maniu, Corneliu Zelea Codreanu sau Corneliu Coposu, am impresia ca inca mai traiesc printre noi. Ion Ratiu, pe care stiu ca Tu l-ai ales si Regele Mihai de ce sunt inca tratati ca niste neadaptati ai vremurilor noastre?

Tata, tu ai stiut despre toate acestea dar nu mi-ai spus. Bunica, Dumnezeu sa o odihneasca! mergea la biserica in fiecare Duminica. Tata, tu de ce nu o urmai? Acum spui ca popii sunt niste hoti si ca nu poti avea incredere in ei, dar ce legatura are asta cu mersul la biserica? Chiar in asa hal ne-am indepartat de valorile noastre, incat sa nici nu le mai recunoastem? Acum ca m-am casatorit, am si mai multi tati. Am un tata spiritual, un nas de varsta apropiata, te am pe tine, taticule si il am pe tata socru. Dar am descoperit tata, ca mai am inca multi alti tati. Inaintasii nostri care au facut ca noi sa existam sunt tatii nostri, si peste toti si peste toate, este Tatal nostru al tuturor. Pe El, dragii mei tati, L-am cunoscut singur asa cum probabil L-ati cunoscut si voi la randul vostru. El imi vorbeste prin oamenii pe care-I cunosc. Imi vorbeste prin sotia mea cu care m-am logodit, prin prietenii mei pe care Tu mi i-ai dat, prin inaintasii nostri pe care i-am pomenit. Si iata ca mai avem inca multi alti parinti intru Hristos, Sfintii, Martirii, Ctitorii de neam si tara, fara de care noi nu am fi astazi ceea ce suntem.

Acum inteleg tata, de ce Tatal nostru a spus: “Nu socotiti ca pace am venit sa aduc pe pamant; nu am venit sa aduc pace, ci sabie.. ca am venit sa despart pe om de tatal sau, si pe fiica de mama sa, si pe nora de soacra sa. Caci daca fiul merge dupa Hristos, iar tatal ramane in intunericul minciunii, sabia adevarului lui Hristos ii va desparti. Adevarul este mai vrednic de iubit decat tatal. Si daca fiica merge dupa Hristos, iar mama ramane indaratnica in tagaduirea lui Hristos, ce unire poate fi acolo? Oare nu este Hristos mai dulce decat mama? la fel si nora cu soacra ei.”

Tata, greu cuvant ne spune Hristos, insa nu atat de greu in sine, cat greu in inimile noastre neintelegatoare, care cauta sa slujeasca la doi domni si care cauta cai cat mai comode spre a birui pacatul si a dobandi vesnica odihna. Sabia, tata, este Cuvantul lui Dumnezeu. Sabia care ne iese din gura ce poate fi altceva decat cuvantul Lui Dumnezeu, cuvantul Adevarului? Aceasta sabie este mantuitoare pentru lume, nu pacea binelui cu raul. Cel care cauta sa imbine cele potrivnice, neseparandu-le in viata lui, va porni razboi cu Dumnezeu.

Cumpara-mi tata un costum popular, asa cum tii tu minte ca purtau bunicii nostri, pe care sa-l imbrac si sa-l port cu mandrie, care sa-mi aduca aminte de tine. Te iubesc, tata si te rog sarut-o si pe mama mea care-ti este sotie iubitoare si sa ne revedem cu Bucurie si cu Dragoste atunci cand Domnul va da.

autor Dan Bârsan